Contrar tuturor părerilor şi credinţele, eu cred cu adevărat în prietenie. Am o prietenă căsătorită în Germania, ne ştim şi suntem prietene de la 7 ani, am avut vremuri bune şi rele, s-a întâmplat să nu ne vedem sau să vorbit chiar şi un an, cu toate astea nu inseamna că ne-am răcit, ci doar că ne-am rătăcit, încercăm să ne menţinem pe linia de plutire, vorbim, ne vizităm, ne pasă una de cealalta. Este cu siguranţă greu să ai prieteni când ajungi adult, pentru că fiecare are un stil de viaţă personal, avem opinii şi priorităţi diferite, dar cu puţină înţelegere de ambele părţi, lucrurile pot fi cu adevărat roz.
Ne-am decis să mergem în Germania, pentru câteva zile, să o vizităm pe vechea mea prietenă Claudia şi familia ei. Pot putea spune că am avut aşa un sentiment de plăcută relaxare, aflându-mă într-o ţară străină şi totuşi printre prieteni. Clau s-a schimbat, este mult mai nemţoaică acum, m-am schimbat şi eu, ambele am crescut, suntem diferite, dar suntem încă deopotrivă, de vreme ce avem o mulţime de amintiri vechi împreună şi încercăm să facem altele noi.
În prietenie, că şi în orice altceva, strategia este să nu renunţi niciodată, dacă crezi că merită, însă dacă te luptaţi prea mult pentru a o menţine în viaţă, atunci permite-ţi să respiri şi să nu te mai uiti înapoi, în timp ce îţi continui drumul tău. Şi ultimul meu gând cu privire la prietenie este faptul că eu cred în ea, chiar dacă nu este perfectă, chiar dacă ne schimbam, şi poate nu suntem 100% acolo pentru cealaltă persoană, eu cred că defectele fac fiecare relaţie unică şi frumoasă.
I was wearing Forever21 cardigan, Superstar Shoes, Rosegal necklace, Clock house jeans, Firmoo sunglasses, Accessorize backpack, Terra Nova jeans & socks, Jennifer undershirt.
Today's motto: “The truth is, everyone is going to hurt you. You just got to find the ones worth suffering for.”
A friend of mine said once: "I have no friends, only people that I know, and drink coffee with". Hmmm that made me wonder a lot, since in the last few years I felt like between me and mostly all of my friends, a big gap appeared. Normally we all have more important things to do like kids, family duties, night shifts, some are still single and wanna party, some moved in the other part of the city, some are lazy(me), some and so on..We do chat as always, we love each other and we do care, until we have to meet, and then the fun begins.. It's quite hard for us to gather somewhere to have some chill time, since we have so different schedules, lives. Well I consider I have some good friends, on which I hope I can rely in case of anything, though we have our bad days also.
Contrary to all odds and beliefs, I truly believe in friendship. I have a friend married in Germany, we've been friends since we were 7 years old, we had our good and bad times, we haven't seen or talked very much, at some point we hadn't talk for an year, but still, whenever we can, we chat, we visit, we care. It's definitely hard to have friends when you're a grown up, because you have different life styles, opinions and priorities, but with a bit of understanding from both sides, things can be really nice.
We went to Germany, for 5 days, to visit my old friend Claudia, her husband and her daughter, and I might say it was such a nice feeling to just relax and be among friends, in a foreign country. She changed, she's more German now, I've changed, we grew up, we are different but somehow still alike since we have lots of old memories together and we try to make brand new ones. In friendship, like in anything else, the strategy is to never give up, if you think it worths but if you struggle too much to keep it alive, then just allow yourself to breath and don't look back, while you keep on going forward. And my final though is that, I believe in friendships even if they aren't perfect, even if we have changed, we aren't 100% there for the other person, because the flaws make every relationship unique and beautiful.
