An idea of what we were meant to be.

 In fiecare zi vad oameni osteniți. Devenim o ideea a ceea ce am fost meniți sa fim. Regretele și tristețea sunt iubitele noastre scuturi sau ziduri protectoare Ne este frica sa creștem, sa credem în noi. Ne este frica sa gândim, sa acționam, sa fim mai mult, în fiecare zi.  De unde  vine atâta frica? De ce pretindem ca suntem nefolositori, nimicuri doar niște corpuri care mănâncă și dorm? A crede nu este o parte din noi? Cum am pierdut aceasta parte sau mai bine zis de ce am "scăpat" de acest cadou minunat? Cred ca o zi minunata este chiar după colt și cred în finaluri fericite!

                         I was wearing C&A hat, Bershka jeans, BB UP shoes, no name purse 

Today's motto: "Looking back, I have this to regret, that too often when I loved, I did not say so."

 Every day I see people fading. We become an idea of what we were meant to be. Regrets and sadness are our beloved walls or shields. We fear to grow, to believe in ourselves. We fear to think, to act, to be more, every single day. From where it comes so much fear?  Why we pretend to be useless, nobodies, just some corps that eat and sleep? Isn't believing a part of us? How did we lost this part, or why we did get rid of  this great gift? I believe that a great day is just around the corner!