English fusion of colors

   Îmi era dor de fratele meu, aşa că am plănuit o excursie să-l văd, în Leed, un oraş din Anglia. Cum avem nişte prieteni în Londra, ne-am gândit să vizităm puţin acest oraş turistic.
Trebuie să spun, că inima mea aparţine încă Italiei, şi poate puţin şi New York-ului...însă Anglia nu este chiar ţara mea favorită. Vremea capricioasă a acestei ţări m-a înnebunit. Arhitectura lor este plăcută, însă am o mare problema în a o înţelege, adică nu înţeleg cum o casă poate avea 2 nivele, şi pe fiecare nivel doar o încăpere. În Leeds, arhitectura te poate zăpăci puţin deoarece toate casele şi străzile sunt parcă trase la indigo, plimbându-mă pe străzi trăiam un deja vu continuu. :))
Îmi place mixtura de oameni şi culturi, mereu am fost o mare fană a "fuziunilor de culori". Îmi plac oraşele mari pentru că poţi să găseşti tot ce-ţi trece prin minte şi pentru că poţi să vezi tot soiul de oameni, perfect fiind faptul că nimeni nu are timp să judece pe nimeni.
   Londra, pe de altă parte, este foarte aglomerată şi marea majoritate a timpului îl petreci în autobuz în drum spre muncă, sau înapoi de la muncă. Nu cred că acest oraş mare, te lasă să gândeşti sau să te bucuri de nişte linişte. Nu ştiu încă ce mă reţine în a mă îndrăgosti de Anglia, dar probabil vremea şi traficul sunt factorii principali. În New York, am văzut mulţi oameni mâncând pe fugă şi cu cafelele în mâna, însă în Londra, din nu ştiu ce motiv, nu este popular acest trend, sau poate nu am avut eu destul timp să observ asta. Parcurile imense şi magazinele fancy, mi-au atras atenţia pentru câteva ore, sau poate chiar o după-amiază. Am remarcat că englezii sunt iubitori de animale, ceea ce m-a bucurat enorm. Per total, ne-am bucurat de această vacanţă, deoarece am petrecut timp plăcut cu oameni faini, precum prietenii noştrii şi fratele meu cu a lui iubita.
   Am încercat mâncăruri diverse, am vizitat Sky garden-ul şi am băut bere bună.
Sfatul meu celor care plănuiesc să viziteze Anglia este: să ai o umbrelea mereu la tine. Iar în legătură cu fashion-ul, eu am mers pe ideea de haine confortabile şi colorate plus bocancii mei favoriţi cu desene pe ei.

I was wearing Lunatic coat, no name blouse, Pull and Bear hat, TALLY WEiJL pants, Levi's pants  Pantoful galben shoes, Bershka scarf and no name bag. 

Today's motto: “Just for the record, the weather today is calm and sunny, but the air is full of bullshit.”

  I've missed my bro, so I planned a trip to visit him in Leeds, an England town. Since we had friends in London, we said we could visit a bit this touristic city, and so we did.

I must say, that my heart still belongs to Italy and maybe a  bit to NY.. but England it's not my favorite place. The whimsical weather of England made me go insane. The architecture it's nice, still having difficulties to understand how you can build a house on two levels, and on each level to have only one room.. Though the architecture in Leeds, it's tricky, since you could easily get lost, because all the houses and the streets looked the same, it's like I was living a deja vu all day long :)) I like the mixture of people and cultures, I always liked this "fusion of colors". I like big cities because you can find anything you think about, you can see all sorts of people and no one has time to judge you.     

   London, on the other hands, it's too crowded, most of the time is spent in buses to work and back home. I don't think this big city lets you think or enjoy some quiet time.. I don't know what made me not fall in love with England, but probably the weather and the traffic. In NY I did see many people eating on the run, or drinking a "to go" coffee, but here for some reason, I haven't seen them doing this, or I didn't spent so much time analyzing them.  Big parks and fancy shops caught my attention and my time for some hours, or maybe a  noon. I did notice that English people are animal lovers and that is a lovely thing. :) Over all, we enjoyed this trip, because we spend good quality time with lovely people, as our friends and my brother with his fiance. We tried some different food, we went to a sky garden and we drank a good beer. 

    My advice for anyone who goes to England is : have an umbrella with you always. Regarding fashion, well I've chosen some colorful  comfy clothes and my beloved cartoon boo

Maturity and ambulant philosophy

Maturitate, afurisită mică, mă vizitezi în ultimul timp destul de des. Deşi nu o faci direct, eu ştiu că mă vizezi şi pe mine, sunt unul din oamenii, care încă mai opune rezistenţă. Amândouă ştim că nu pentru mult, ştim că în scurt timp te voi urma fără cale de întoarcere. Voi lasa jocurile copilăreşti deoparte şi mă voi prinde într-unul din jocurile celor "maturi". Voi învaţă să port măşti, să jignesc cu diplomaţie şi să mint cu nonşalanţă, voi învaţa să fiu rea, şi să-mi cer drepturile nu prin ţipete, smiorcăieli sau alte arme copilăreşti, ci prin semnături şi aliaţi. Maturitate, cât te-am râvnit în inconştienţa mea de copil, când am vrut să grăbesc pasul, să te prind, şi cât regret că nu am ascultat glasul mamei mele, care îmi spunea că "toate vin la timpul lor, bucură-te cât poţi de copilărie.."
Ohhh şi a venit maturitatea, un mare hoţ care fură tot ce-ţi este cunoscut, şi-ţi aruncă în faţă noutatea asta, pe care ei, oamenii mari, o numesc viaţă. Însă eu prefer să o numesc CEVA. De ce ceva? Pentru că o viaţă plină de griji şi frici nu este decât ceva, ceva care te controlează, te limitează şi te sperie. Adevărat este că, dacă eşti destul de dibace, din acest CEVA poţi face viaţă, îi poţi da valoare, îl poţi modela, îl poţi închide (făcând asta, şi refuzând ceva-ul, în formă brută.. poate duce cu închiderea ta la NEBUNI, desigur).. În definitiv ce suntem noi toţi, dacă nu o adunătură de nebuni, maturi...fiecare cu credinţa lui, Dumnezeul lui, metodele lui de existenţă, metodele lui de a fi ceva. În definitiv fiecare e un el şi nimic mai mult. Atunci când în "ceva"-ul tău, nu mai e loc de un altul, atunci chiar eşti un nebun, şi nu unul considerat nebun doar prin neacceptarea CEVA-ului, ci prin faptul că îţi renegi dreptul la fericire. CEVa-ul e mai tolerant în doi, trei, în card... Maturitate şi filosofie ambulantă

I was wearing Bershka scarf,  BBup shoes, Atmosphere blouse, TerraNova jeans & jacket, no name backpack.

                         

                                        My first snowman, since i'm a grown up!!!

Maturity, bloody you who started visiting me quite often lately. You like to play, since you don't target me directly, but you come and sniff me, making me feel your presence, knowing I'm one of the few people who still resists you. We both know that not for a long time, we know that soon I will follow you without looking back. I will leave aside all the childish games and since i'll be caught in one of the "maturity" games. I will learn to wear masks, to offend with diplomacy and to lie nonchalantly, I will learn to be mean, and I will learn to ask for my rights not by screams, crying or any other childish weapon, but through signatures and allies. Maturity, how much  I coveted you in my child unconsciousness, how much I wanted to hurry the process, to catch you up, and how much I regret that I never obeyed the voice of my mother who told me that "all things have their own time, enjoy as much as you can your childhood.."
Ohhh and than maturity came, a great thief that steals everything you known, and throws in your face this newness that, them, the grownups, call it life. But I prefer to call it something. Why somethings? Because a life full of worries and fears is just something, something that controls, limits and scare you. The truth is that, if you are skilled enough, you can do life out of this given SOMETHING, you can give it value, you can shape it, you can prison it (prison it or refusing the something might lead you to a cozy place, named the madhouse) .. After all, what are we all, if not a bunch of crazy, mature people ... each of us with his beliefs, his own God, his own existence methods, his own methods of being something. In the end, each one of us is nothing more or less than himself. But when in your "something", there's no room for another, then you're really crazy, and not just considered crazy because you have refused the SOMETHING, but really crazy for denying the right to happiness. This something is more tolerable in two, three in a flock.   Maturity and ambulant philosophy

Today's quote: "I went from adolescence to senility, trying to bypass maturity. "

Dorinţa, defectul de proiectare al fiecărui om

Dorinţa e defectul de proiectare al fiecărui om, sau poate fiinţe. "Nu putem înceta să dorim, iar asta ne glorifică şi ne ucide. Dorinţa!" citat preluat din Eleganţa ariciului. Tind să mă las purtată prea tare de dorinţă, asta mă face impulsivă şi aeriană, aşa că am decis pentru un timp să rup "relaţia" cu dorinţa şi să fac un scurt metraj cu "raţiunea" :) Interesant nu? La început pot zice că raţiunea, nu a fost tocmai un "vis de vară" însă dacă chiar vrei, poţi descoperi că, este interesant şi a trăi cu raţiune, deşi uneori eşti propus pentru locul liber ca rege al cinicilor, sau acritura grupului, sau "ăla de-ţi taie elanul", deci nu stăm rău, uneori chiar e bine să nu te laşi mânat de dorinţa. Dorinţa este un defect
de proiectare, că vrei sau nu.

I was wearing Bershka scarf, Colours of the world, Forever21 dress, no name boots and purse, Victoria's secret bustier.

  

Today's motto: "I believe very strongly that when it comes to desire, when it comes to attraction, that things are never black and white, things are very much shades of grey."

Desire is the design defect of every human or being. "We can not cease to desire, and this glorifies us and kill us. Desire!" Quote taken from The elegance of the hedgehog. I tend to let myself be carried away too much by desire, and that makes me impulsive and starry-eyed, so I decided to break for a while the "relationship" with desire and make a short film with "rationality" :) Interesting, isn't it? As a first idea, I can say that the rationality was not just like a "summer dream" but if you really want, you can discover that it is interesting to live with rationality, although sometimes you migh be proposed for the vacant job as the king of the cynics, or the sourness of the group or, wait for it, the one who "cuts off all the wings," so we are not bad, sometimes it's better not to let yourself be driven by desire. Desire is a defect design, you like it or not.