Maturity and ambulant philosophy

Maturitate, afurisită mică, mă vizitezi în ultimul timp destul de des. Deşi nu o faci direct, eu ştiu că mă vizezi şi pe mine, sunt unul din oamenii, care încă mai opune rezistenţă. Amândouă ştim că nu pentru mult, ştim că în scurt timp te voi urma fără cale de întoarcere. Voi lasa jocurile copilăreşti deoparte şi mă voi prinde într-unul din jocurile celor "maturi". Voi învaţă să port măşti, să jignesc cu diplomaţie şi să mint cu nonşalanţă, voi învaţa să fiu rea, şi să-mi cer drepturile nu prin ţipete, smiorcăieli sau alte arme copilăreşti, ci prin semnături şi aliaţi. Maturitate, cât te-am râvnit în inconştienţa mea de copil, când am vrut să grăbesc pasul, să te prind, şi cât regret că nu am ascultat glasul mamei mele, care îmi spunea că "toate vin la timpul lor, bucură-te cât poţi de copilărie.."
Ohhh şi a venit maturitatea, un mare hoţ care fură tot ce-ţi este cunoscut, şi-ţi aruncă în faţă noutatea asta, pe care ei, oamenii mari, o numesc viaţă. Însă eu prefer să o numesc CEVA. De ce ceva? Pentru că o viaţă plină de griji şi frici nu este decât ceva, ceva care te controlează, te limitează şi te sperie. Adevărat este că, dacă eşti destul de dibace, din acest CEVA poţi face viaţă, îi poţi da valoare, îl poţi modela, îl poţi închide (făcând asta, şi refuzând ceva-ul, în formă brută.. poate duce cu închiderea ta la NEBUNI, desigur).. În definitiv ce suntem noi toţi, dacă nu o adunătură de nebuni, maturi...fiecare cu credinţa lui, Dumnezeul lui, metodele lui de existenţă, metodele lui de a fi ceva. În definitiv fiecare e un el şi nimic mai mult. Atunci când în "ceva"-ul tău, nu mai e loc de un altul, atunci chiar eşti un nebun, şi nu unul considerat nebun doar prin neacceptarea CEVA-ului, ci prin faptul că îţi renegi dreptul la fericire. CEVa-ul e mai tolerant în doi, trei, în card... Maturitate şi filosofie ambulantă

I was wearing Bershka scarf,  BBup shoes, Atmosphere blouse, TerraNova jeans & jacket, no name backpack.

                         

                                        My first snowman, since i'm a grown up!!!

Maturity, bloody you who started visiting me quite often lately. You like to play, since you don't target me directly, but you come and sniff me, making me feel your presence, knowing I'm one of the few people who still resists you. We both know that not for a long time, we know that soon I will follow you without looking back. I will leave aside all the childish games and since i'll be caught in one of the "maturity" games. I will learn to wear masks, to offend with diplomacy and to lie nonchalantly, I will learn to be mean, and I will learn to ask for my rights not by screams, crying or any other childish weapon, but through signatures and allies. Maturity, how much  I coveted you in my child unconsciousness, how much I wanted to hurry the process, to catch you up, and how much I regret that I never obeyed the voice of my mother who told me that "all things have their own time, enjoy as much as you can your childhood.."
Ohhh and than maturity came, a great thief that steals everything you known, and throws in your face this newness that, them, the grownups, call it life. But I prefer to call it something. Why somethings? Because a life full of worries and fears is just something, something that controls, limits and scare you. The truth is that, if you are skilled enough, you can do life out of this given SOMETHING, you can give it value, you can shape it, you can prison it (prison it or refusing the something might lead you to a cozy place, named the madhouse) .. After all, what are we all, if not a bunch of crazy, mature people ... each of us with his beliefs, his own God, his own existence methods, his own methods of being something. In the end, each one of us is nothing more or less than himself. But when in your "something", there's no room for another, then you're really crazy, and not just considered crazy because you have refused the SOMETHING, but really crazy for denying the right to happiness. This something is more tolerable in two, three in a flock.   Maturity and ambulant philosophy

Today's quote: "I went from adolescence to senility, trying to bypass maturity. "

In two, cake has fewer calories

   Am ajuns iar în doi, pentru că în doi totul este mai uşor, pentru că în doi, zilele devin mai frumoase şi visele mai mari, şi pentru că în doi prăjitură are mai puţine calorii.
Nu ştiu cum să scap de ce mă frământă, însă el vrea să mă ajute, ca un psiholog îmi pune întrebări, ca un arheolog, îmi sapă în gânduri, ca un prieten mă ascultă când mă văicăresc de una, de alta, ca un iubit îmi propune soluţii şi mă aşteaptă acasă cu un pahar de vin, sau cu o cană de ciocolată caldă pentru că afară plouă.
   El a învăţat repede că ţie îţi place ploaia, ironia face, că şi lui, şi staţi în balcon la lumina lunii şi a lumânării, iar vocea lui Sade, nu face decât să intensifice orice emoţie ia naştere atunci. Melancolici şi cu vise pe care încă nu aveţi curaj să le rostiţi cu voce tare, doar staţi, va aruncaţi priviri încărcate şi vă savuraţi paharul de vin şi poate, uşor îşi mai trece mâna peste piciorul tău, întrebându-te "Eşti bine? Eşti fericită?" cuvinte care cândva ţi-au mai fost adresate, însă acum ştii, ştii exact cum te simţi, nu eşti confuză sau copilă.
    Am fost pentru un timp adepta solitudinii, însă uşor mi-am deschis ochii şi mi-am dat seama că un + unu nu aduce decât un plus vieţii mele. + Un-ul meu este ceea ce-mi lipseşte, chiar dacă încă nu mi-am dat seama, chiar dacă încă mă iau la trânte cu "solitudinea" bine înrădăcinată în mine.

I was wearing, Meli Melo handmade sunglasses, Benvenuti sandals, no name jacket and bag, Atmosphere dress.

Today's thought: "If someone wanted to be with you, after all, they just made it happen."

Again in two, because where are two souls everything is easier, because in two, days become more beautiful and dreams are even bigger, because in two the cake has fewer calories. I do not know how to get rid of what bothers me, but he wants to help me, as a psychologist he asks questions, like an archaeologist, he digs into my thoughts, like a friend he listens to me when I grumble about one or another, like a lover he proposes solutions, and he waits for me at home with a glass of wine or a cup of hot chocolate because it's raining.
   He learned quickly that you like rain, ironically he loves rain too, and you two stay in the balcony in the moonlight and candlelight and Sade's voice intensifies any emotions that are arising. Melancholics and with dreams that yet, you don't have the courage to say it out loud,  you just stay, will throw glances loaded and  enjoy your glass of wine and maybe sometimes he slightly longer pass his hand over your foot, asking "Are you okay? Are you happy?" words that once you have been addressed, but now you know, you know exactly how you feel, you're not confused or child.
    I was a fan of solitude for a while, but I slightly opened my eyes and I realized that a + one brings only a plus to my life.  My + one is what I miss, even if yet I  hadn't realized, even though I still roughhouse with "solitude" firmly rooted in me.

Next stop people. Amsterdam please.

Amsterdamul, oraşul clădirilor ireal de frumoase, al caselor cu geamuri mari şi fără perdele, al fetelor în geamurile luminate în roşu şi al coffeeshopurilor cu dor de visare. Sunt într-o permanentă stare de beţie, beţia dată de arhitectură acestui oraş şi a agitaţiei lui. Ai avut vreodată sentimentul că ai vrea efectiv să-ţi tatuezi un moment din viaţă, şi asta că să fii sigur că nu vei uită vreodată bucuria copilărească care te-a invadat? Numai copil fiind poţi să ai bucuria aia fără pic de îndoială, bucuria aia care ţine, pentru că numai în naivitate bucuria nu are două fete, sau gânduri ascunse. Olanda, pentru mine nu este țara lalelor, ci țara liberă, şi nu într-un mod desfrânat, ci în mod "fără perdele" la propriu şi la figurat. Oamenii ştiu cine sunt şi nu se feresc să o arate.
P.s în Amsterdam am asistat la prima mea cerere în căsătorie, şi ca să fie treaba, treabă era între doi băieţi. A fost atât de intens momentul, că am zis şi eu da, în sinea mea sau cu voce tare, nici nu mai ştiu :)

I was wearing C&A hat, Choice bag, Atmosphere sandals, no name skirt, Oasap sunglasses 

Today's motto:“Some tourists think Amsterdam is a city of sin, but in truth it is a city of freedom. And in freedom, most people find sin.”

Amsterdam, the unreal city of beautiful buildings, the houses with large windows without curtains, girls in red lighted windows and its wistfully dreaming  coffee-shops. I'm in a constant state of drunkenness, drunkenness  given by the architecture and the bustle of the city. Have you ever felt that you actually want to tattoo a moment of your life, and that, just to be sure that you will not ever forget  the childlike joy that had invaded? Only as children you can have that joy, that unquestioning joy that that lasts, because only when you are naive, joy doesn't have  two sides, or second thoughts. Netherlands, for me is not the tulips country, but the free country, and not in a lustful way, but in the "no curtains" literally and figuratively way. People know who they are and are not afraid to show it.
P.s in Amsterdam I witnessed my first marriage proposal, and to be memorable, it was a man to man  proposal. It was so intense moment, that I said Yes, too, not sure if it was to myself or loud,  I really don't remember. :)

Annual bucket list!

Nu ne facem cu toții la început de an acea "bucket list"? Planuri de cum o să îmbunătățim noul an, cum o să punem în practică toate lucrurile pe care nu le-am făcut anul trecut. Gen cum să fim mai buni, cum să ne găsim CALEA și să nu ne mai abatem de la ea. Dar în cele din urmă tot noi suntem, dacă vroiam să schimbăm ceva, o făceam și anul trecut. Nu putem schimba ceva doar pentru că avem un an nou și o listă. Ne schimbăm că VREM asta, că ne-am săturat de toate căcaturile, că abia acum ne simțim în stare să ne continuăm drumul, că acum suntem capabili să lăsăm anumite lucruri în trecut, să învățam lucruri noi, să acceptăm să fim ok cu deciziile noastre. Gândurile mele pentru noul nu implică liste, precum "bucket list" sau planuri în general. Anul asta fac tot ce îmi trece prin cap. :)) Trăiesc fiecare zi ca și cum ar fi ultima și mă las purtată de val. Sunt liberă și gata să mă bucur de drama cotidiană.

I was wearing Meli Melo hat, Pull and Bear necklace, Mango purse, no name jacket and undershirt,  Atmosphere shoes.

Today's quote: "I don't keep a Bucket List. I'm open to anything."

Don't we have it all, THE bucket list? Plans on how to improve the new year, plans on how to do all the things we didn't do last year, how to be better, how to find THE path, and to not turn away...But in the end, we are still us, if we really wanted to change something, we would've done it in the past year. We can't change just because we have a list and a new year ahead. We change cuz WE want it, because we had enough bullish coming, we feel that now we are brave enough to let go to some things, to learn other things, to be ok with who we are and what we have. This is my new year resolution, to not have any bucket list or plans. Just float, and go wherever the breeze will take me. I want to live my life every day like it's my last day.  To be free of any constraint, and just enjoy the ordinary drama.

Hot chocolate!

   Sărută-mă și ia-mi mințile . Atinge-mă și trezeşte-mi sufletul. Îmbrățișează-mă și nu-mi da drumul niciodată. Fă-mă sa roșesc și fă-mă să zâmbesc, ohhh ai făcut toate astea deja. Buzele tale, modul în care mă săruți, ochii tai, modul în care mă studiază, mâinile tale, diferite de toate mâinile care m-au atins pană acum, corpul tău perfect prin natura lui, nici n-ai idee de când visez la toate astea. Îmi vine să-ți apuc bucile și să te mușc cu pofta de buze, îmi vine sa urlu că nu-s doar vorbe'n vânt "ai grijă ce-ți dorești că se poate întâmpla" și "visele devin realitate" .
   Clocotesc pe interior când te văd însa tu nu vezi nimic, camuflez orice urmă din acest sentiment ca să mai pot râvni la asta și în viitor. Totuși dragule te-am vrut de atâta amar de timp și acum când ai venit vreau să fug, pentru ca nu te potrivești ramei pe care ți-am pregătit-o, pur și simplu nu e mărimea ta. Vei rămâne o clipa, dar ca orice dorință ce prinde viată, te vei evapora și rama mea va avea o "pânză pictată" din amintiri care se va încadra perfect.

I was wearing Atmosphere blouse, Gianina Alg necklace, Oasap sunglasses, no name boots and skirt, Dresslink purse . 

Kiss me and blow my mind. Touch me and wake my soul. Hug me and never let me go. Make me blush and make me smile, ohhh you already did that. Your lips, the way they kiss me, your eyes, the way they study me, your hands different from all the hands that have ever touch me, your insane body...you don't know how much i've craved for this. I wanna grab your ass and bite your lips, i wanna shout it out loud that "be aware of what you want, because might happen" and "dreams come true" aren't just witticism. I'm boiling whenever I see you, still you can't see anything cuz I keep it calm, just to have something to crave in the future. Still dear, I wanted you for such a long time and now when you're here I want to run cuz you don't fit the frame i did for you, it's just not your size. You'll stay a while but like any wish that comes true you'll vanish and my frame will have a "painted canvas" made by memories that fit perfectly.

Today's quote : "I don't connect much with the present. I have more of an affinity for what came in the past."