Simple people crossing my path.

  Mă păi dacă iubesc ceva, e omul simplu. Omul ăla care ştie munca de jos, omul care nu se ruşinează, ba chiar e mândru că face meseria ce o face. Omul ăla care cu zâmbetul pe buze spală vasele din care ai mâncat şi-ţi povesteşte de familie şi de cum face EA zidărie, că să-i cumpere fetei ei un laptop.
Omul ăla care-ţi zice că toate wc-urile sunt pline de căcat, chiar dacă aia au bani, şi tot el zice că asta-i o muncă cinstită şi bănoasă, şi apoi, mai vezi şi că ştie pe lângă muncă şi geografie, limbi străine şi altele. Îi citeşti viaţă pe mâini şi pe chip, îţi zice cu dragă inima oful şi apoi tot cu dragă inima îţi zice că face munca asta, nu că nu i-a plăcut şcoala, ci că, aşa a fost să fie, şi că nu regretă.
  Şi el, el merge acasă mai fericit că tine la o familie simplă, unde nu există atât de multe frământări şi ofuri, unde el apreciază acei 10 lei, de care tu nici nu te sinchiseşti să ştii unde sunt.
Oamenii ăştia sunt oameni a căror frunte îmi vine să o pup, sunt oameni simpli, cum este şi mama mea, femeie cu potenţial, însă nu cu mult noroc, femeie adevărată, mândră şi muncitoare. Om cum rar găseşti, om care ştie să facă orice muncă şi om pe care nimic nu-l sperie, decât fuga de probleme.    Oamenii ăştia cu caractere de fier, sunt oamenii care mă mişcă, oameni care trezesc în mine ceva, oameni care mă fac să fiu mândră că îi cunosc. Doina şi Dana sunt doamnele ce fac curat la firma unde lucrez, sunt femei puternice, şi simple, însă mereu pentru mine un exemplu de putere, curaj şi o vie amintire a mamei mele.

I was wearing Stradivarius dress, Oasap bag, Converse sneakers, Meli Melo accessories, Terra Nova shoes.

                                       Today's quote: "The most complicated skill is to be simple."

   Well, if I love something, that would be the simple person. The person who knows the grunt work, the person who is not ashamed of his job, he is proud of the job that he does. The person who smiles while washing the dishes from which you ate, and tells you about her family and how she does masonry to have some extra cash to buy her girl her first laptop.
  The person who says to you that all toilets are full of shit, even if they have money, and she also says that, it is a honest and lucrative work, and then you see that she knows all sorts of things like geography, foreign languages ​​and others things, you barely know.
You can read her life in her hands or on her face, she says cheerfully what it's bothering her and then all cheerfully tells you that she does this work, not because she didn't like school, but that it was meant to be, and she has no regrets.
   She, she goes home happier than you do, to a simple family, where there isn't so much unrest and dissatisfaction, where she appreciates those 10 lei, that you don't even care about.
These people are the people whose forehead I feel like kissing, these are simple people, like my mother, woman with potential,  but not much luck, real woman, proud and hard working.  A rarely person to find, a person who knows how to do any work and nothing scares him/her more than running away from the problems. People with strong characters are the people who really move me, people who wake something in me, people who make me proud to know them. Doina and Dana are our cleaning ladies at the company where I work, they are powerful and simple persons, but for me always  an example of strength, courage and a vivid memory of my mother.

In two, cake has fewer calories

   Am ajuns iar în doi, pentru că în doi totul este mai uşor, pentru că în doi, zilele devin mai frumoase şi visele mai mari, şi pentru că în doi prăjitură are mai puţine calorii.
Nu ştiu cum să scap de ce mă frământă, însă el vrea să mă ajute, ca un psiholog îmi pune întrebări, ca un arheolog, îmi sapă în gânduri, ca un prieten mă ascultă când mă văicăresc de una, de alta, ca un iubit îmi propune soluţii şi mă aşteaptă acasă cu un pahar de vin, sau cu o cană de ciocolată caldă pentru că afară plouă.
   El a învăţat repede că ţie îţi place ploaia, ironia face, că şi lui, şi staţi în balcon la lumina lunii şi a lumânării, iar vocea lui Sade, nu face decât să intensifice orice emoţie ia naştere atunci. Melancolici şi cu vise pe care încă nu aveţi curaj să le rostiţi cu voce tare, doar staţi, va aruncaţi priviri încărcate şi vă savuraţi paharul de vin şi poate, uşor îşi mai trece mâna peste piciorul tău, întrebându-te "Eşti bine? Eşti fericită?" cuvinte care cândva ţi-au mai fost adresate, însă acum ştii, ştii exact cum te simţi, nu eşti confuză sau copilă.
    Am fost pentru un timp adepta solitudinii, însă uşor mi-am deschis ochii şi mi-am dat seama că un + unu nu aduce decât un plus vieţii mele. + Un-ul meu este ceea ce-mi lipseşte, chiar dacă încă nu mi-am dat seama, chiar dacă încă mă iau la trânte cu "solitudinea" bine înrădăcinată în mine.

I was wearing, Meli Melo handmade sunglasses, Benvenuti sandals, no name jacket and bag, Atmosphere dress.

Today's thought: "If someone wanted to be with you, after all, they just made it happen."

Again in two, because where are two souls everything is easier, because in two, days become more beautiful and dreams are even bigger, because in two the cake has fewer calories. I do not know how to get rid of what bothers me, but he wants to help me, as a psychologist he asks questions, like an archaeologist, he digs into my thoughts, like a friend he listens to me when I grumble about one or another, like a lover he proposes solutions, and he waits for me at home with a glass of wine or a cup of hot chocolate because it's raining.
   He learned quickly that you like rain, ironically he loves rain too, and you two stay in the balcony in the moonlight and candlelight and Sade's voice intensifies any emotions that are arising. Melancholics and with dreams that yet, you don't have the courage to say it out loud,  you just stay, will throw glances loaded and  enjoy your glass of wine and maybe sometimes he slightly longer pass his hand over your foot, asking "Are you okay? Are you happy?" words that once you have been addressed, but now you know, you know exactly how you feel, you're not confused or child.
    I was a fan of solitude for a while, but I slightly opened my eyes and I realized that a + one brings only a plus to my life.  My + one is what I miss, even if yet I  hadn't realized, even though I still roughhouse with "solitude" firmly rooted in me.

I think of him, on the run...

  Munte, aer curat, foc în şemieu, vin, remi şi prieteni poţi cere mai mult? M-am deconectat în sfârşit de gândurile mele, zăpadă şi vântul rece au făcut imposibilă unirea cu amărăciunea imaginară care îmi dă impresia că mă stăpâneşte. Mă gândesc la el, pe fugă... Cumva mi-a mai ieşit din sistem, fie că am supra analizat conversaţiile mele cu el şi am sesizat ce îmi spunea în mod evident fie că am avut parte de el mai mult şi mi-am dat seama că nu e ceea ce speram. Motivul, este irelevant, relevant e că nu mă mai simt subjugată de un sentiment de abandon şi nepăsare.

   Am negat evidentul că atunci durea rău, acum sunt mai relaxată. Statul la Severin m-a agitat puţin şi totuşi mi-a pus alte gânduri în funcţiune. Am înţeles că, atunci când ai aşteptări, rişti mai mereu să fi dezamăgit, apoi am asimilat şi că fuga nu rezolva nimic. Nu e loc unde să fugi de ţine. Focul arde cu putere în şemineu, nu trebuie să depăşească 60g din nu ştiu ce motiv, vila unde ne-am cazat, în Retezat, e confortabilă şi primitoare. Mâine mergem prin munte, iar o să mă răcoresc puţin şi o să mă întorc acasă, la patul meu, acasă la viaţă mea, acasă lângă el.

I was wearing no name dress, Sisley bag, Asos sandals, Stradivarius necklace, Meli Melo sunglasses, and MAC lipstick.

 Today's motto: “It is better to be hated for what you are than to be loved for what you are not.”

   Mountains, clean air, fire burning in the chimney, wine, rummy and friends, can ask for more? I disconnected from my thoughts, finally, the snow and cold wind made impossible the union with my imaginary bitterness that gives me the impression that masters me. I'm thinking about him, on the run ... Somehow he came out of my system, maybe because I over analyzed all the conversations with him, and noticed what he was clearly telling me or maybe because I had a dose of him which was more than enough, and that made me realize he wasn't what I've hoped he will be. The reason is irrelevant, relevant is that I don't feel subjugated by a sense of abandonment and neglect.
   I denied the obvious, because then it hurt bad, but I am more relaxed now. Staying at Severin stirred me a little, and yet put other thoughts into motion. I finally understood that when you have expectations, you always risk to be disappointed, then I assimilated also that runing does not solve anything. There is no  place to flee from yourself. The fire burns with power in the fireplace and it must not exceed 60 degrees  for some reason, the villa where we stayed in Retezat is comfortable and welcoming. Tomorrow we go through the mountains, and I'll be refreshed and ready to go back home, to my bed, my home life, home beside him

Don't rush it, late it flow!

   Nu-i da nume, nu grăbi lucrurile, ci pur și simplu lăsa-le să curgă. Fără limite, fără vârstă, fără cuvinte, fără șoapte, nici un contact vizual profund, doar tăcere și atingeri. Uneori, cuvintele sunt de prisos, când tot corpul țipă altceva, el țipă pasiune, el țipă intimitate, el țipă confort, și nu țipă, pur și simplu îți spune ca să știi, că tu, acum, te bucuri de acest moment, de intimitate, de companie, de starea de spirit care este fără limite. Poate creierul țipă, literalmente țipă GREȘIT, dar sufletul tău știe mai bine  la ce ai râvnit și ce vindecă rănile lăsate de "alții". Pierde-ți logica, lasă formalitățile, pierde-te în acest moment, în așternuturi cu miros de proaspăt, în replici de genul "Bună dimineața frumoaso", în această zi, în aceste momente, în drăguțele mesajele de pe  WhatsApp, pierde-te în timp, vindecă , ajută, și te face sa te simți liber și fericit. Replica "fetele bune au nevoie de băieți răi" nu este în concordata cu tine, cea de acum.
 

I was wearing Accessorize bag, New Yorker pants, Meli Melo crown, Bershka t-shirt, Converse sneakers, Calzedonia tights and Oasap sunglasses & cardigan

  

Today's motto: “Love unlocks doors and opens windows that weren't even there before.”

Don't name it, don't rush it, just let it flow. No limit, no age, no words, no whispers, no deep eye contact, just silence and touches. Sometimes words are useless, when all your body screams something else, it screams passion, it screams intimacy, it screams comfort, and it doesn't scream, just lets you know that you're enjoying this moment, the intimacy, the company, the no limits mood. Maybe the brain screams, literally screams WRONG, but your soul knows better what you've craved for and what heals the wounds left by "others". Lose your logic, lose the formalities, lose yourself in this moment, in good smelling sheets, in "Good morning gorgeous" wakeup lines, in this day, in this moments, in the cute whatsapp lines, be lost for a while, it heals, it helps, it makes you free and happy. The line "good girls need bad boys" is not your line anymore.

Weather-sensing

Sunt meteosensibilă. Tu ce sensibilitate ai? Afară plouă și e frig. Îmi place ploaia, în doi, la o cană de ciocolată caldă şi ceva dulce. Doi prieteni, iubiți, frați, două suflete care se știu și pentru care lipsa cuvintelor nu aduce stânjeneală. Am început să iubesc ploaia când am reușit să o înțeleg. Cu frigul însă legătura e mai slabă. Mă gândesc când şi-a făcut apariția și această sensibilitate. Ca totul să fie perfect, mai și citesc cimitirul animalelor, carte care-mi face ciocolata caldă puțin amară.:)) Când am renunțat să citim, să ne bucurăm de liniștea căminului nostru, de noi. Văd oamenii fugind de ploaie, de ei, de casă, stand la tot soiul de cozi unde s-ar zice că se vinde fericire. Fericirea vine din noi, din iubirea față de noi, căci suntem sublimi. Mă gândesc la Bacovia, la poezia rar (plouă, plouă,plouă, vreme de beție, și s-asculţi puștiul, ce melancolie!) și nu plouă, e furtună, e atât de frumos sunetul ce vine de afară, cu muzică în surdină și prinsă-n ale mele gânduri demne de Baudelaire mă simt ciudat de bine, de parcă așa sunt de când mă știu, eu și cu mine. E sâmbătă și la mine poposesc pe weekend un cuplu vesel, îmi e dor și mie de jocurile iubirii, mi-e dor să mă cert pentru nimicuri doar că să ne împăcăm cu fast mai târziu, mi-e dor să mă plâng că iubitul meu nu face aia și aia, sau poate mi-e dor să-mi pese de cineva mai mult decât îmi pasă deja de oamenii dragi. Defapt mi-e dor de un sprijin necondiționat și de povești despre viitor. Mi-e dor de simplitate vieții în doi, dar nu mă plâng, pentru că acum duc o viaţăn'n trei cu cei mai perfecți masculi, unul afectuos și celălalt arțăgos.

I was wearing Choies jacket, Meli Melo sunglasses, Deichmann boots, handmade leather bag, Mango dress and no name awesome belt. 

Today's quote: "There is no such thing as bad weather, only different kinds of good weather."

I'm weather-sensing. What is your sensibility? It's raining outside and it's cold. I like rain, but when it's in two, with a cup of hot chocolate and something sweet. Two friends, lovers, brothers, two people who know each other and for whom the lack of works doesn't bring any discomfort. I began to love the rain when I managed to understand it. When it comes to cold, our bound it's a bit weak. I wonder when this new sensibility made her way in. And for a great scenario, I'm also reading a horror book, pet cemetery, which makes my hot chocolate a bit bitter. :)) When did we stopped reading , enjoying the tranquility of our home, enjoying our own company. I see people fleeing the rain, themselves, their homes, standing in all kinds of queues where they say it sells happiness. But happiness comes from within, from the love we offer to ourselves, because we are sublime. I think of Bacovia, his poetry "Rarely", it's great for rainy days. Outside is not raining, it's a storm, and the sounds nature does are amazing, those sounds merged with the music which plays in the background of my home and my thoughts worthy of Baudelaire make float, i feel strangely good, it's like forever I've been just me and my thoughts. It's Saturday, and I have some friends coming over, a lovely couple, that makes me miss the games of love, the cuddling, the fights and the sweet reconciliations, I miss whining about my boyfriend, that he doesn't do that or the other, hmm maybe I miss caring for someone more than I already carry for the close ones. In fact I miss to have an unconditional support and stories about how our future will be. I miss the simplicity of life in two, but I do't complain, because now, I live a life in three with the most perfect males I could ever find, one caring and the other peevish.

 

The joy of just being alive.

Atunci când râd, întreg universul râde cu mine. Am observat câtă veselie pot emana, câtă bună dispoziţie îmi iese prin pori şi cât de uşor pot transmite asta oamenilor, dragul asta de viaţă şi voie bună, mai ales în dimineţile când vin la muncă parcă plutind, ca şi cum aş fi luat ceva înainte (yoga şi cafeaua în pat ar fi secretul +2 pisici). Şi tot la mine am băgat de seama că nu mi-e peste mâna nici să spun de dulce, să sudui sau să fiu slobodă la gură, că deh, mi's olteancă. Ce nu pot înţelege este de ce oamenii simt nevoia să sublinieze ceea ce e rău în viaţă, în oameni şi în tot ce îi înconjoară. Am şi eu ca oricare, partea asta "sumbră", însă încerc cu tot dinadinsul să o elimin, sau să o ţin cumva sub papuc. Rar spun ce gândesc, dacă ceea ce gândesc e negativ şi nu are un fundament real, gen, omul ăla chiar să-mi merite răutăţile. Ca să-mi subjug micile răutăţi, râd, pentru ca râsul vine ca urmare a pozitivismului, aşa că nu cred că voi înceta vreodată să rad cu poftă, cu lacrimi şi sughiţuri.

I was wearing NewYorker pants, Pull&Bear necklace, StoneCreek boots, Zara blouse, Meli Melo  bag, no name sunglasses.

 Today's suggestion: "If I don't laugh at least 20 times a day - it hasn't been a good day. "

When I laugh, whole universe laughs with me. I have notice how much joy I can emanate and how my good mood  can "intoxicate" all around me. The joy of just being alive and the big smile I bring every morning with me at the office like i'm high or something (yoga and coffee in the bed + 2 cats, that's the secret ) really makes brighter everyone's morning. But I also noticed that I can swear, curse, and talk like I'm out of control, this being a "side effect" that I come from a part of Romania, where people are slightly more "colorful" when it comes to anger problems. What I really can't understand is why some people feel this urge to underline the bad aspects of life, of people or anything that surrounds them. I have this dark part too, when I just feel this impulse to be mean, but I try to temper this side, it's impossible to "kill" it, but I really try to keep it low. I barely say what I think, if what I think it's negative, and it doesn't have a rational grounding, I mean,I double think if that person really deserves all my bad judgment. So in order to reduce to silence my "evil" thoughts I start laughing, because laugh overcomes all my bad thoughts and makes me more positive. I'll never cease to laugh heartily, with tears and hiccups.