Secular fights with myself

Duc cu mine lupte seculare..și tot fără folos, pentru că rădăcinile sunt atât de adânc înrădăcinate că nu pot, efectiv, nu reușesc să ajung la un consens cu mine și cu dorințele mele. Când eu, când dorințele astea năstrușnice și incomode preiau controlul în acest wrestling al nostru. Mă simt puternică azi, aşa că "pasiunea" asta nebună, nu mă poate atinge, trec gândurile nebunești pe lângă mine, precum se scurge apa de pe raţă. Eiii...dar mâine, mâine când nu voi fii în formă, ce se v-a întâmpla?:) Păi îți zic eu cititorule ce, îmi voi confrunta gândurile astea nebunești și voi spera că nu mă vor răpune...A duce lupte cu tine și a încerca să dezrădăcinezi ce zace în tine prin ADN sau prin puterea obișnuinței, este greu, dar să sperăm că nu și imposibil.

I was wearing C&A hat Vogue sunglasses, Rosegal dress, Zara undershirt, no name boots.

Today's motto: "The most beautiful people we have known are those who have known defeat, known suffering, known struggle, known loss, and have found their way out of those depths."

I'm fighting secular fights with myself..and still useless, because the roots are so deeply rooted that I effectively fail, can't reach a consensus with me and my desires. When me, when these quirky and incommode desires take control in this wrestling of ours. Today I feel strong, so this crazy "passion", can't touch me, my thoughts pass by me, such as dripping water on a duck. But tomorrow, tomorrow when I will not be in my best shape, what will happen? :) Well let me tell you what, my dear reader .. I will face these crazy thoughts and I will hope that they will not defeat me ... To have inner fights, and to try to uproot what lies in you through DNA or through the force of habit is hard, but hopefully not impossible.

It smells like cinnamon and mulled wine

   E miros de scorţişoară şi vin fiert prin centrul Timişoarei şi cu singuranţă şi în casele iubitorilor de Crăciun. E bucurie din abundenţă pe la colţuri şi colindele răsună de pretutindeni. S-ar vrea şi zăpadă, căci bărbosului Moş Crăciun îi alunecă mai bine sania pe fulgii proaspăt căzuţi. E Crăciun şi inima îmi tresare de fericire, când aud pe cineva zicând cu voce tare "mai sunt câteva zile şi vine moşul", sunt copil încă, în procesul de maturizare, am reuşit să ascund bucuria copilului inocent care-şi aşteaptă cadoul sub brad, care mănâncă toate bomboanele din brad, însă lasă ambalajul, şi care face oameni de zăpadă, fără să se plângă că mâinile îi sunt îngheţate. De fapt sunt un om mare, care mai crede în magie, basme şi sărbători fericite. 

   Este primul an, în care am împodobit bradul în casa mea, şi nu în casa părinţilor mei. Este primul an în care rup lanţul tradiţiilor, este primul an în care fac bradul în 2 culori, este un prim an pentru toate. 

Dragilor, va doresc tuturor sărbători fericite, trăite la intensitatea unui copil de 6 ani, care se bucură de dulciurile din pom, crema rămasă de la prăjitură sau portocalele pentru decorat casa. Nu uitaţi să fiţi mai buni şi mai veseli. 

I was wearing Zara pants, no name blouse, Jennifer t-shirt, Primark socks and shirt.

Today's quote: "The main reason Santa is so jolly is because he knows where all the bad girls live."

It smells like cinnamon and mulled wine in the downtown of Timisoara, and for sure, this smell is also in the homes of Christmas lovers. There is joy in abundance at the corners and carols resound everywhere. Snow is needed since, Santa's slide would slid better on freshly fallen snowflakes. It's Christmas and my heart leaps with joy when I hear someone saying out loud "a few more days until Santa comes", i'm still a child, because in the growing up process, I managed to hide the innocent joy of the child who expects gift under the tree, the child  that eats all the candies from the tree but leaves the wrapping, the same kid who makes snowmen, without complaining that his hands are frozen. Actually, I'm a grownup who believes in magic, fairy tales and happy holidays.

   It is the first year in which I decorated the Christmas tree in my home, not at my parents' home. It is the first year when the tradition chain is broken, is the first year when I decorate the Christmas tree in just 2 colors, it is a first year for all.

Beloved, I wish you all happy holidays, experienced at the intensity of a 6 years old, who enjoys sweets from the Christmas tree, that loves the remaining cream cake or who eats the oranges used to decorate the house. Remember to be better and happier.

Beginnings are a good story to tell.

   Începuturile sunt un deliciu. Mai ales aşa cum ni le imaginăm noi, după sute de filme siropoase cu happy end. Privirile pe sub gene, pregătirea pentru întâlnirea în sine(timp în care te schimbi de 20 de ori, te dai cu o tonă de parfum, uiţi esenţialul, gen să te speli pe dinţi, tropăi cu tocurile de 15cm prin casă de omori vecinii, asculţi muzica preferată etc) Încercările supraomeneşti de a-l lasă şi pe celălalt să vorbească, lucru care devine imposibil după 7 luni de relaţie, epilarea braziliană (valabilă pentru prima jumătate de an, valabilă pentru norocoşi) având aceiaşi poveste cu barba, care vezi doamne te irită mai nou, când va sărutaţi (şi nu, nu barba ei, ci a lui ;) ). Sărutările luuuuungi înainte de despărţire, îmbrăţişările tremurânde si pline de feromoni/hormoni dezlănţuiţi şi... lunga lista de mesaje fierbinţi urmată de o mie de întrebări înainte de culcare, toate astea sunt sfoara din care este format ghemul începuturilor.
   Însă nu toate începuturile duc spre o relaţie consolidată şi frumoasă, doar începuturile alea sincere, în care ambii trag spre ceva, în care nicicare nu vrea doar să cucerească, ca mai apoi să treacă la uramatoare ţintă. În definitiv începuturile, cu fluturaşi sau fără, sunt frumoase şi sunt numai bune de povestit.

I was wearing H&M scarf, Zara jacket, Tally Weijl pants, BBup shoes, C&A necklace and no name purse and shirt.

                               Today's quote:  “Remember tonight... for it is the beginning of always”

   The beginnings are delightful. Especially when we tend to imagine them, after hundreds of cheesy movies with happy ending. The glimpses, the preparation for the actual date (when you change at least 20 outfits before choosing the right one, using to much perfume and forgetting the essential, like brushing your teeth, walking with your 15 cm heels driving insane your downstairs neighbors, listening to your favorite songs etc.) The superhuman attempts to leave the other person to speak, which becomes impossible after seven months of dating, the Brazilian waxing (valid for the first half of the year, if you're lucky) having the same story over and over with the beard which irritates you when you kiss (and no, not her beard, but his;) ).
   The long kisses before parting (saying goodbye), the shaking hugs (full of rampaging  pheromones / hormones)  and... the long list of hot messages and with a thousand questions before bed, these are all the things that form the string from which the clew of relationships beginning is formed. But not all beginnings lead to an enhanced or beautiful relationship, just the honest beginnings, those in which both shoot at something, and don't want only to conquer, so they can move to the next target. After all, all beginnings, with or without butterflies are beautiful and are to be told.

Emotions, jazz, and a grasshopper

   Mă impresionează te miri ce tâmpenie, cum ar fi lăcusta ce am văzut-o ieri cu'n picior rupt, încercând să se ridice. Am stat şi m-am uitat la ea, i-aş fi curmat viaţă, însă nu sunt Dumnezeu, aş fi dus-o afară însă nu mai era de ea, la insecte un handicap de genul, e sfârşitul lor. Aşa ca am stat, m-am uitat la ea, m-am întristat, mi-am dat seama ce neajutoraţi suntem şi noi şi mai rău e atunci când trebuie să înveţi să accepţi că nu poţi face nimic, decât să asişti la suferinţă şi poate să încerci să diminuezi puţin din durere.
   Repriza doi de simpatii, empatii, emoţii mixte, etc a venit de la Lady Gaga cântând jazz cu Tony Bennett, şi tributul lui Stevie Wonder. Şi ce m-a mişcat a fost naturaleţea ei de a cânta jazz, m-a mişcat atât de tare încât aproape am plâns. Am văzut omul simplu din spatele măştilor, omul cu care mă pot identifica, am văzut talent şi pasiune. Apoi enșpe mii de artişti cântau pentru Stevie Wonder.                  
  M-am trezit cu o lacrimă pe obraz, pentru că mi-am dat seama că nimic nu te poate ţine în loc dacă ştii ce vrei, dacă ai talent şi munceşti, Stevie Wonder a fost şi este pentru artiştii de peste tot un zeu. Mă simt bine şi mândră că pe mine încă mă mişcă lucrurile mărunte, mă simt mândră de sensibilitatea mea, deşi adesea lumii i se pare nenatural să te bucuri pentru o acadea sau un pix primit la o conferinţă. Mă mişcă tot ce-mi provoacă o cât de mică emoţie, un fior sau o amintire de mult uitată.

I was wearing ClockHouse blaser, no name pants and accesories, MONTI shoes, Zara shirt. 

   I'm impressed by you wonder what nonsenses such as the grasshopper that I saw yesterday with her broken leg, trying to get up. I stood and looked at her, I would have disrupted her life, but I'm no God, I would've took her out, but there isn't any place for her out there,a handicap like that for an insect, it's the end. So I stayed, I've looked, I grieved, and I realized how helpless we are, and  worse is when you have to learn to accept that you can't do nothing but watch the suffering and maybe you can try to diminish the pain.
   Half-two sympathy, empathy, mixed emotions, etc. came from Lady Gaga singing jazz with Tony Bennett and the Stevie Wonder's tribute. What moved me was her naturalness of singing jazz, moved me so hard that I almost cried. I saw the simple person behind the mask, the person with whom I can identify, I saw talent and passion. Then countless artists sang for Stevie Wonder. I woke with a tear on the cheek, because I realized that nothing can hold you  back if you know what you want, if you have talent and if you work  hard, Stevie Wonder was and still is for all artists a God.
   I feel good and proud of me, that little things still move me, I feel proud of my sensibility, though often it seems unnatural to this world to enjoy a small gift like a lollipop or a pen received at a conference. Whatever causes me a small emotion, a thrill or even an old forgot memory, it moves me and makes me want more.

Today's thought : "University can teach you skill and give you opportunity, but it can't teach you sense, nor give you understanding. Sense and understanding are produced within one's soul."

The joy of just being alive.

Atunci când râd, întreg universul râde cu mine. Am observat câtă veselie pot emana, câtă bună dispoziţie îmi iese prin pori şi cât de uşor pot transmite asta oamenilor, dragul asta de viaţă şi voie bună, mai ales în dimineţile când vin la muncă parcă plutind, ca şi cum aş fi luat ceva înainte (yoga şi cafeaua în pat ar fi secretul +2 pisici). Şi tot la mine am băgat de seama că nu mi-e peste mâna nici să spun de dulce, să sudui sau să fiu slobodă la gură, că deh, mi's olteancă. Ce nu pot înţelege este de ce oamenii simt nevoia să sublinieze ceea ce e rău în viaţă, în oameni şi în tot ce îi înconjoară. Am şi eu ca oricare, partea asta "sumbră", însă încerc cu tot dinadinsul să o elimin, sau să o ţin cumva sub papuc. Rar spun ce gândesc, dacă ceea ce gândesc e negativ şi nu are un fundament real, gen, omul ăla chiar să-mi merite răutăţile. Ca să-mi subjug micile răutăţi, râd, pentru ca râsul vine ca urmare a pozitivismului, aşa că nu cred că voi înceta vreodată să rad cu poftă, cu lacrimi şi sughiţuri.

I was wearing NewYorker pants, Pull&Bear necklace, StoneCreek boots, Zara blouse, Meli Melo  bag, no name sunglasses.

 Today's suggestion: "If I don't laugh at least 20 times a day - it hasn't been a good day. "

When I laugh, whole universe laughs with me. I have notice how much joy I can emanate and how my good mood  can "intoxicate" all around me. The joy of just being alive and the big smile I bring every morning with me at the office like i'm high or something (yoga and coffee in the bed + 2 cats, that's the secret ) really makes brighter everyone's morning. But I also noticed that I can swear, curse, and talk like I'm out of control, this being a "side effect" that I come from a part of Romania, where people are slightly more "colorful" when it comes to anger problems. What I really can't understand is why some people feel this urge to underline the bad aspects of life, of people or anything that surrounds them. I have this dark part too, when I just feel this impulse to be mean, but I try to temper this side, it's impossible to "kill" it, but I really try to keep it low. I barely say what I think, if what I think it's negative, and it doesn't have a rational grounding, I mean,I double think if that person really deserves all my bad judgment. So in order to reduce to silence my "evil" thoughts I start laughing, because laugh overcomes all my bad thoughts and makes me more positive. I'll never cease to laugh heartily, with tears and hiccups.