Maturity and ambulant philosophy

Maturitate, afurisită mică, mă vizitezi în ultimul timp destul de des. Deşi nu o faci direct, eu ştiu că mă vizezi şi pe mine, sunt unul din oamenii, care încă mai opune rezistenţă. Amândouă ştim că nu pentru mult, ştim că în scurt timp te voi urma fără cale de întoarcere. Voi lasa jocurile copilăreşti deoparte şi mă voi prinde într-unul din jocurile celor "maturi". Voi învaţă să port măşti, să jignesc cu diplomaţie şi să mint cu nonşalanţă, voi învaţa să fiu rea, şi să-mi cer drepturile nu prin ţipete, smiorcăieli sau alte arme copilăreşti, ci prin semnături şi aliaţi. Maturitate, cât te-am râvnit în inconştienţa mea de copil, când am vrut să grăbesc pasul, să te prind, şi cât regret că nu am ascultat glasul mamei mele, care îmi spunea că "toate vin la timpul lor, bucură-te cât poţi de copilărie.."
Ohhh şi a venit maturitatea, un mare hoţ care fură tot ce-ţi este cunoscut, şi-ţi aruncă în faţă noutatea asta, pe care ei, oamenii mari, o numesc viaţă. Însă eu prefer să o numesc CEVA. De ce ceva? Pentru că o viaţă plină de griji şi frici nu este decât ceva, ceva care te controlează, te limitează şi te sperie. Adevărat este că, dacă eşti destul de dibace, din acest CEVA poţi face viaţă, îi poţi da valoare, îl poţi modela, îl poţi închide (făcând asta, şi refuzând ceva-ul, în formă brută.. poate duce cu închiderea ta la NEBUNI, desigur).. În definitiv ce suntem noi toţi, dacă nu o adunătură de nebuni, maturi...fiecare cu credinţa lui, Dumnezeul lui, metodele lui de existenţă, metodele lui de a fi ceva. În definitiv fiecare e un el şi nimic mai mult. Atunci când în "ceva"-ul tău, nu mai e loc de un altul, atunci chiar eşti un nebun, şi nu unul considerat nebun doar prin neacceptarea CEVA-ului, ci prin faptul că îţi renegi dreptul la fericire. CEVa-ul e mai tolerant în doi, trei, în card... Maturitate şi filosofie ambulantă

I was wearing Bershka scarf,  BBup shoes, Atmosphere blouse, TerraNova jeans & jacket, no name backpack.

                         

                                        My first snowman, since i'm a grown up!!!

Maturity, bloody you who started visiting me quite often lately. You like to play, since you don't target me directly, but you come and sniff me, making me feel your presence, knowing I'm one of the few people who still resists you. We both know that not for a long time, we know that soon I will follow you without looking back. I will leave aside all the childish games and since i'll be caught in one of the "maturity" games. I will learn to wear masks, to offend with diplomacy and to lie nonchalantly, I will learn to be mean, and I will learn to ask for my rights not by screams, crying or any other childish weapon, but through signatures and allies. Maturity, how much  I coveted you in my child unconsciousness, how much I wanted to hurry the process, to catch you up, and how much I regret that I never obeyed the voice of my mother who told me that "all things have their own time, enjoy as much as you can your childhood.."
Ohhh and than maturity came, a great thief that steals everything you known, and throws in your face this newness that, them, the grownups, call it life. But I prefer to call it something. Why somethings? Because a life full of worries and fears is just something, something that controls, limits and scare you. The truth is that, if you are skilled enough, you can do life out of this given SOMETHING, you can give it value, you can shape it, you can prison it (prison it or refusing the something might lead you to a cozy place, named the madhouse) .. After all, what are we all, if not a bunch of crazy, mature people ... each of us with his beliefs, his own God, his own existence methods, his own methods of being something. In the end, each one of us is nothing more or less than himself. But when in your "something", there's no room for another, then you're really crazy, and not just considered crazy because you have refused the SOMETHING, but really crazy for denying the right to happiness. This something is more tolerable in two, three in a flock.   Maturity and ambulant philosophy

Today's quote: "I went from adolescence to senility, trying to bypass maturity. "