A glimpse of my day

   Am început să-ţi port tricourile. Îmi place mirosul ce-l au, mirosul tău şi al parfumului tău. Aveai obiceiul să adormi după mine, pentru că văzându-mă dormind te lua somnul şi pe tine. Eu am obiceiul să mă trezesc înaintea ta, te-aş privi când dormi, dar ştiu că eşti semi treaz şi nu vreau să-ţi stric somnul. Aşa că mă ridic tiptil şi fug să-mi fac cafeaua. Uneori am surpiza să fie moka făcută, şi doar o pun pe foc, alteori mai pierd 5 minute să o pregătesc. Fug de parcă e sfârşitul lumii, fug la Candy Crash :)) Acolo îmi petrec dimineţile, în faţă laptopului la Candy Crash. Apoi în modul meu tipic, te trezesc, razi şi uite aşa ne începem ziua. Zilele cu ţine încep frumos. 
Serile le petrec cu o carte, după un Shameless desigur. Ştiu că înainte de somn poate îţi impui capul cu problemele mele, problemele lumii sau problemele inexistente, dar îmi place să pot să-mi pun capul pe perină atunci când nu mai vâjăie de idei. Îmi place că ai învăţat să accepţi că dorm cu spatele la tine, şi în locul tău, în braţele mele e o perină. 
   De când cu tine domnule, mi-am cam pierdut inspiraţia în a scrie, însă am câştigat cu mult mai mult, dimineţi şi seri bogate, meditat pe covor, muffins, smoothie-uri şi un nou set de întrebări existenţiale. Tu, probabil ai câştigat dimineţi cu tors şi nopţi dormite pe jumătate, din cauza că pisici. 

I was wearing H&M scarf, Koton dress, Lunatic coat, no name boots and purse.  

Today's quote: "In the morning I get out of bed, I brush my teeth, I wash my face, I get dressed in the clothes I like best. I want to be good to myself."
   I began to wear your t-shirts. I love the way they smell, it's a nice combination, the smell of your body combined with your perfume. You used to fall asleep after me, because seeing me sleep made you sleepy. My habit is to get up before you, I would watch you sleep, but I know you're semi awake and I do not want to ruin your sleep. So I get up and stealthily run away to make coffee. Sometimes I have the surprise of having the moka already made, and I just put it on fire, sometimes I lose like five minutes to prepare it. Than I run like it's the end of the world, run back to Candy Crash :)) This is the way I spend my mornings, in front of the laptop, playing Candy Crash. Then, in my typically way I wake you up, we laugh and this is how we start the day. Mornings with you, start nice.
I spend evenings with a book after Shameless of course. I know that before going to bed I might cram your head with my problems, the problems of the world or nonexistent problems, but I like to be able to put my head on the pillow when I have no whizzing ideas. I like that you've learned to accept that I  like sleeping with my back at you, and instead of you in my arms, there is a pillow.
   Since I've meet you sir, I kind of lost the inspiration to write, but I have gained much more, amazing mornings and evenings, mediation on carpet, muffins, smoothies and a new set of existential questions. You probably have won purring mornings and half slept nights, because cats.

Maturity and ambulant philosophy

Maturitate, afurisită mică, mă vizitezi în ultimul timp destul de des. Deşi nu o faci direct, eu ştiu că mă vizezi şi pe mine, sunt unul din oamenii, care încă mai opune rezistenţă. Amândouă ştim că nu pentru mult, ştim că în scurt timp te voi urma fără cale de întoarcere. Voi lasa jocurile copilăreşti deoparte şi mă voi prinde într-unul din jocurile celor "maturi". Voi învaţă să port măşti, să jignesc cu diplomaţie şi să mint cu nonşalanţă, voi învaţa să fiu rea, şi să-mi cer drepturile nu prin ţipete, smiorcăieli sau alte arme copilăreşti, ci prin semnături şi aliaţi. Maturitate, cât te-am râvnit în inconştienţa mea de copil, când am vrut să grăbesc pasul, să te prind, şi cât regret că nu am ascultat glasul mamei mele, care îmi spunea că "toate vin la timpul lor, bucură-te cât poţi de copilărie.."
Ohhh şi a venit maturitatea, un mare hoţ care fură tot ce-ţi este cunoscut, şi-ţi aruncă în faţă noutatea asta, pe care ei, oamenii mari, o numesc viaţă. Însă eu prefer să o numesc CEVA. De ce ceva? Pentru că o viaţă plină de griji şi frici nu este decât ceva, ceva care te controlează, te limitează şi te sperie. Adevărat este că, dacă eşti destul de dibace, din acest CEVA poţi face viaţă, îi poţi da valoare, îl poţi modela, îl poţi închide (făcând asta, şi refuzând ceva-ul, în formă brută.. poate duce cu închiderea ta la NEBUNI, desigur).. În definitiv ce suntem noi toţi, dacă nu o adunătură de nebuni, maturi...fiecare cu credinţa lui, Dumnezeul lui, metodele lui de existenţă, metodele lui de a fi ceva. În definitiv fiecare e un el şi nimic mai mult. Atunci când în "ceva"-ul tău, nu mai e loc de un altul, atunci chiar eşti un nebun, şi nu unul considerat nebun doar prin neacceptarea CEVA-ului, ci prin faptul că îţi renegi dreptul la fericire. CEVa-ul e mai tolerant în doi, trei, în card... Maturitate şi filosofie ambulantă

I was wearing Bershka scarf,  BBup shoes, Atmosphere blouse, TerraNova jeans & jacket, no name backpack.

                         

                                        My first snowman, since i'm a grown up!!!

Maturity, bloody you who started visiting me quite often lately. You like to play, since you don't target me directly, but you come and sniff me, making me feel your presence, knowing I'm one of the few people who still resists you. We both know that not for a long time, we know that soon I will follow you without looking back. I will leave aside all the childish games and since i'll be caught in one of the "maturity" games. I will learn to wear masks, to offend with diplomacy and to lie nonchalantly, I will learn to be mean, and I will learn to ask for my rights not by screams, crying or any other childish weapon, but through signatures and allies. Maturity, how much  I coveted you in my child unconsciousness, how much I wanted to hurry the process, to catch you up, and how much I regret that I never obeyed the voice of my mother who told me that "all things have their own time, enjoy as much as you can your childhood.."
Ohhh and than maturity came, a great thief that steals everything you known, and throws in your face this newness that, them, the grownups, call it life. But I prefer to call it something. Why somethings? Because a life full of worries and fears is just something, something that controls, limits and scare you. The truth is that, if you are skilled enough, you can do life out of this given SOMETHING, you can give it value, you can shape it, you can prison it (prison it or refusing the something might lead you to a cozy place, named the madhouse) .. After all, what are we all, if not a bunch of crazy, mature people ... each of us with his beliefs, his own God, his own existence methods, his own methods of being something. In the end, each one of us is nothing more or less than himself. But when in your "something", there's no room for another, then you're really crazy, and not just considered crazy because you have refused the SOMETHING, but really crazy for denying the right to happiness. This something is more tolerable in two, three in a flock.   Maturity and ambulant philosophy

Today's quote: "I went from adolescence to senility, trying to bypass maturity. "

Dorinţa, defectul de proiectare al fiecărui om

Dorinţa e defectul de proiectare al fiecărui om, sau poate fiinţe. "Nu putem înceta să dorim, iar asta ne glorifică şi ne ucide. Dorinţa!" citat preluat din Eleganţa ariciului. Tind să mă las purtată prea tare de dorinţă, asta mă face impulsivă şi aeriană, aşa că am decis pentru un timp să rup "relaţia" cu dorinţa şi să fac un scurt metraj cu "raţiunea" :) Interesant nu? La început pot zice că raţiunea, nu a fost tocmai un "vis de vară" însă dacă chiar vrei, poţi descoperi că, este interesant şi a trăi cu raţiune, deşi uneori eşti propus pentru locul liber ca rege al cinicilor, sau acritura grupului, sau "ăla de-ţi taie elanul", deci nu stăm rău, uneori chiar e bine să nu te laşi mânat de dorinţa. Dorinţa este un defect
de proiectare, că vrei sau nu.

I was wearing Bershka scarf, Colours of the world, Forever21 dress, no name boots and purse, Victoria's secret bustier.

  

Today's motto: "I believe very strongly that when it comes to desire, when it comes to attraction, that things are never black and white, things are very much shades of grey."

Desire is the design defect of every human or being. "We can not cease to desire, and this glorifies us and kill us. Desire!" Quote taken from The elegance of the hedgehog. I tend to let myself be carried away too much by desire, and that makes me impulsive and starry-eyed, so I decided to break for a while the "relationship" with desire and make a short film with "rationality" :) Interesting, isn't it? As a first idea, I can say that the rationality was not just like a "summer dream" but if you really want, you can discover that it is interesting to live with rationality, although sometimes you migh be proposed for the vacant job as the king of the cynics, or the sourness of the group or, wait for it, the one who "cuts off all the wings," so we are not bad, sometimes it's better not to let yourself be driven by desire. Desire is a defect design, you like it or not.

New year and no resolutions so far

Un an nou şi nici un plan de bătaie până acum. Am tot auzit oameni în jurul meu întrebându-se despre planurile pentru acest an sau dacă sunt fericiţi că sunt în 2017. Şi eu sunt ca nuca'n perete cu atitudinea mea de "fie ce o fi". :))) Este primul an în care vreau doar să trăiesc, nu întentioneaz să am vreun plan, mă las dusă de val şi mă menţin fericită. Tind să cred că atunci când oamenii (mai ales eu) sunt cu adevărat fericiţi, nu au nimic "intens" despre care să scrie. Cred că oamenii pot scrie "căcături" profunde  atunci când în existenţa lor lipseşte ceva, dar atunci când 98% din viaţă lor este bună, ei nu simt nevoia să scrie despre nimic, nici măcar despre cât de bună este viaţă lor. Ciudat, nu-i aşa? Oricum, sper ca vei găsi în acest outfit o inspiraţie bună pentru ţinutele tale de zi cu zi.

I was wearing Jennifer blouse, Oasap bag, Levi's jeans, no name boots.

Today's quote: "Tomorrow, is the first blank page of a 365 page book. Write a good one."

   New year and no resolutions so far. I hear people around me asking, what are your plans for this year, or, happy to be in 2017? And I'm like, whatever :))) It's the first year when I just want to live, no plans just go with the flow and be happy. I tend to think that when people (mostly me) are truly happy, they have nothing to write about. I think people can write deep shit when there is something missing from their existence, but when 98% of their life is good, they don't need to write about anything, not even about how good their life it is. Strange isn't it? Anyways, hope you'll enjoy my new post and find it inspiring for your daily outfits.