Emotions, jazz, and a grasshopper

   Mă impresionează te miri ce tâmpenie, cum ar fi lăcusta ce am văzut-o ieri cu'n picior rupt, încercând să se ridice. Am stat şi m-am uitat la ea, i-aş fi curmat viaţă, însă nu sunt Dumnezeu, aş fi dus-o afară însă nu mai era de ea, la insecte un handicap de genul, e sfârşitul lor. Aşa ca am stat, m-am uitat la ea, m-am întristat, mi-am dat seama ce neajutoraţi suntem şi noi şi mai rău e atunci când trebuie să înveţi să accepţi că nu poţi face nimic, decât să asişti la suferinţă şi poate să încerci să diminuezi puţin din durere.
   Repriza doi de simpatii, empatii, emoţii mixte, etc a venit de la Lady Gaga cântând jazz cu Tony Bennett, şi tributul lui Stevie Wonder. Şi ce m-a mişcat a fost naturaleţea ei de a cânta jazz, m-a mişcat atât de tare încât aproape am plâns. Am văzut omul simplu din spatele măştilor, omul cu care mă pot identifica, am văzut talent şi pasiune. Apoi enșpe mii de artişti cântau pentru Stevie Wonder.                  
  M-am trezit cu o lacrimă pe obraz, pentru că mi-am dat seama că nimic nu te poate ţine în loc dacă ştii ce vrei, dacă ai talent şi munceşti, Stevie Wonder a fost şi este pentru artiştii de peste tot un zeu. Mă simt bine şi mândră că pe mine încă mă mişcă lucrurile mărunte, mă simt mândră de sensibilitatea mea, deşi adesea lumii i se pare nenatural să te bucuri pentru o acadea sau un pix primit la o conferinţă. Mă mişcă tot ce-mi provoacă o cât de mică emoţie, un fior sau o amintire de mult uitată.

I was wearing ClockHouse blaser, no name pants and accesories, MONTI shoes, Zara shirt. 

   I'm impressed by you wonder what nonsenses such as the grasshopper that I saw yesterday with her broken leg, trying to get up. I stood and looked at her, I would have disrupted her life, but I'm no God, I would've took her out, but there isn't any place for her out there,a handicap like that for an insect, it's the end. So I stayed, I've looked, I grieved, and I realized how helpless we are, and  worse is when you have to learn to accept that you can't do nothing but watch the suffering and maybe you can try to diminish the pain.
   Half-two sympathy, empathy, mixed emotions, etc. came from Lady Gaga singing jazz with Tony Bennett and the Stevie Wonder's tribute. What moved me was her naturalness of singing jazz, moved me so hard that I almost cried. I saw the simple person behind the mask, the person with whom I can identify, I saw talent and passion. Then countless artists sang for Stevie Wonder. I woke with a tear on the cheek, because I realized that nothing can hold you  back if you know what you want, if you have talent and if you work  hard, Stevie Wonder was and still is for all artists a God.
   I feel good and proud of me, that little things still move me, I feel proud of my sensibility, though often it seems unnatural to this world to enjoy a small gift like a lollipop or a pen received at a conference. Whatever causes me a small emotion, a thrill or even an old forgot memory, it moves me and makes me want more.

Today's thought : "University can teach you skill and give you opportunity, but it can't teach you sense, nor give you understanding. Sense and understanding are produced within one's soul."

Disconnection 100%

   Te saturi de rutina zilnică, de aceleaşi fete mohorâte, aceleaşi bârfe, aceleaşi întrebări, glumele neschimbate, de nemulţumirile tale şi ale celor din jur şi pur şi simplu îţi bagi cracii, ca să zic aşa şi pleci. Nu ai bani de concediu, dar îţi pasă? Are el, şi te ajută, pentru că aveţi nevoie de o deconectare,e timpul să te pui pe primul plan, să va pui pe primul plan şi să faceţi ceva ce vă doriţi. Şi uite-ne cum am plecat în concediu, în ţară desigur, pentru că România e frumoasă.
   Nu credeam că mă pot deconecta 100% de tot ce mă frământă, şi nu am băgat de seama că am făcut-o, decât atunci când m-am întors acasă, Duminică, şi grimasă de tristeţe, frustrare sau nemulţumire mi-a reapărut. Încă nu ştiu ce din viaţă mea mă nemulţumeşte, dar sper să descopăr. Revenind la partea frumoasă, pot spune că Sibiul, cel mic şi cochet cum îl văd eu, este un oraş în care liniştea te prinde din urmă.
    Recomand plimbările prin centru, sau pe străduţele lor pline de turişti şi clădiri cu arhitectură frumoasă, Muzeul satului şi Zoo, sunt şi ele pe lista (admit, nu sunt fană a animalelor în captivitate, însă curiozitatea m-a mânat să merg şi eu la Zoo). Pe seară am fost la Mustache, un bar plin de mustăţi şi umor, este aşa mai hipsterish, dar mi-a plăcut enorm iar dimineţile le petreceam la cafeneaua Hug the mug, care este un fel de Starbucks, dar nu aşa comercial. Turnul cu ceas a fost primul obiectiv vizitat, au mai rămas de vizitat muzeul Brukenthal...ahhh am uitat de mică expoziţie de reptile şi adorabilul magazin de antichităţi, unde parcă m-am revăzut la bunici sau acasă ascultând la combină Abba de pe casetă.

I was wearing Zaful dress, C&A jeans, no name bag, Converse shoes, C&A necklace and hand made colorful necklace, RayBan sunglasses 

My lovely dress from Zaful was the best choice to wear when I've visited the national village museum from Sibiu.

                                    Today's thoughts: “Tradition is a guide and not a jailer.”

You get tired of the daily routine, the same gloomy faces, same gossips, the same questions, same smoked jokes, sick and tired of your or the ones around grievances, you simply want to say fuck it, i'm out, and to leave. No money for holidays, but do you care? He has some economies and he'll help you, because you need a disconnection, it's time to put yourself first,  to put you two first and to do something you want. And look at us, we are on the road already, we'll discover our country, because Romania is beautiful.
   I thought I could't disconnect 100% of all whats bothering me, and I didn't noticed that I did that, until when I returned home Sunday, and the grimace of sadness, frustration or discontent resurfaced me. Still I do not know what displeases me in my life, but I hope to find out. Turning on the bright side, I can say that Sibiu, as small and cozy as I see it, it's a city where silence catches you in the end.
    I recommend the downtown walks, or the streets full of tourists and buildings with beautiful architecture, National Village Museum or the Zoo, are also on the list (I must admit, I'm not a fan of captive animals, but curiosity made me do a ride to the Zoo). For a good wine I recommend Mustache bar, which is full of mustaches and humor, is so hipster-ish, but I liked it enormously, mornings are great to be spent at the Hug Mug Café, which is kind of a Starbucks, but not so commercial. The clock tower was the first target visited, we didn't visit Brukenthal though.. ahhh I forgot the small reptiles exhibition and the adorable antique shop, where I reviewed my grandparents home and also me listening to Abba on a tape cassette home with my family.

Simple people crossing my path.

  Mă păi dacă iubesc ceva, e omul simplu. Omul ăla care ştie munca de jos, omul care nu se ruşinează, ba chiar e mândru că face meseria ce o face. Omul ăla care cu zâmbetul pe buze spală vasele din care ai mâncat şi-ţi povesteşte de familie şi de cum face EA zidărie, că să-i cumpere fetei ei un laptop.
Omul ăla care-ţi zice că toate wc-urile sunt pline de căcat, chiar dacă aia au bani, şi tot el zice că asta-i o muncă cinstită şi bănoasă, şi apoi, mai vezi şi că ştie pe lângă muncă şi geografie, limbi străine şi altele. Îi citeşti viaţă pe mâini şi pe chip, îţi zice cu dragă inima oful şi apoi tot cu dragă inima îţi zice că face munca asta, nu că nu i-a plăcut şcoala, ci că, aşa a fost să fie, şi că nu regretă.
  Şi el, el merge acasă mai fericit că tine la o familie simplă, unde nu există atât de multe frământări şi ofuri, unde el apreciază acei 10 lei, de care tu nici nu te sinchiseşti să ştii unde sunt.
Oamenii ăştia sunt oameni a căror frunte îmi vine să o pup, sunt oameni simpli, cum este şi mama mea, femeie cu potenţial, însă nu cu mult noroc, femeie adevărată, mândră şi muncitoare. Om cum rar găseşti, om care ştie să facă orice muncă şi om pe care nimic nu-l sperie, decât fuga de probleme.    Oamenii ăştia cu caractere de fier, sunt oamenii care mă mişcă, oameni care trezesc în mine ceva, oameni care mă fac să fiu mândră că îi cunosc. Doina şi Dana sunt doamnele ce fac curat la firma unde lucrez, sunt femei puternice, şi simple, însă mereu pentru mine un exemplu de putere, curaj şi o vie amintire a mamei mele.

I was wearing Stradivarius dress, Oasap bag, Converse sneakers, Meli Melo accessories, Terra Nova shoes.

                                       Today's quote: "The most complicated skill is to be simple."

   Well, if I love something, that would be the simple person. The person who knows the grunt work, the person who is not ashamed of his job, he is proud of the job that he does. The person who smiles while washing the dishes from which you ate, and tells you about her family and how she does masonry to have some extra cash to buy her girl her first laptop.
  The person who says to you that all toilets are full of shit, even if they have money, and she also says that, it is a honest and lucrative work, and then you see that she knows all sorts of things like geography, foreign languages ​​and others things, you barely know.
You can read her life in her hands or on her face, she says cheerfully what it's bothering her and then all cheerfully tells you that she does this work, not because she didn't like school, but that it was meant to be, and she has no regrets.
   She, she goes home happier than you do, to a simple family, where there isn't so much unrest and dissatisfaction, where she appreciates those 10 lei, that you don't even care about.
These people are the people whose forehead I feel like kissing, these are simple people, like my mother, woman with potential,  but not much luck, real woman, proud and hard working.  A rarely person to find, a person who knows how to do any work and nothing scares him/her more than running away from the problems. People with strong characters are the people who really move me, people who wake something in me, people who make me proud to know them. Doina and Dana are our cleaning ladies at the company where I work, they are powerful and simple persons, but for me always  an example of strength, courage and a vivid memory of my mother.